S-a nascut la 1 septembrie 1875 la Falticeni. Primele clase de liceu le urmeaza la Falticeni, apoi vine la Iasi la Institutele Unite, unde îsi ia bacalaureatul în 1896.

Între 1896 si 1902 studiaza medicina la Iasi. La sfârsitul facultatii îsi ia doctoratul cu teza „Consideratiuni generale asupra hidrocelului si tratamentului sau”.

În 1903 pleaca la Paris unde frecventeaza clinicile chirurgicale ale profesorilor Hartmann, Tuffier si Poiret. Lucreaza efectiv în Laboratorul de Anatomie condus de marele anatomist Poiret. Prin aptitudinile sale si munca asidua este repede remarcat si i se da sarcina sa prepare piesele de disectie pe care profesorul facea demonstratiile la curs.

În aceasta perioada publica o serie de lucrari de anatomie din care se constata calitatile sale de cercetator minutios si dorinta de a elucida o serie de aspecte mai putin cunoscute. Printre aceste lucrari remarcabile citam studiul despre arterele simpaticului, bazat pe 140 disectii asupra sinusului cavernos si un studiu despre limfaticele articulatiilor.

În aceste lucrari se constata tehnica anatomica perfecta, minutiozitatea observatiilor, claritatea si precizia expunerii, calitati care vor constitui caracteristicile sale didactice si profesionale de chirurg. La plecarea sa de la Paris, Poiret îi da un certificat foarte elogios, pe care îl încheie astfel: „În cursul carierei mele am întâlnit putini elevi asa de bine dotati ca domnul Tanasescu”.

Reîntors în tara în 1907, este numit asistent la clinica chirurgicala condusa de Leon Sculy. Trece examenul de docenta si concursul de profesor-agregat, în urma carora ajunge profesor la Catedra de Anatomie.

În 1912, în urma plecarii la Bucuresti a profesorului Ernest Juvara, este numit profesor de anatomie topografica si clinica chirurgicala. În 1913, dupa scizura acestei catedre, ramâne profesor la Clinica a II-a Chirurgie, care va deveni ulterior Clinica I Chirurgie, post pe care îl detine pâna în 1940, când este pensionat.

În 1933, printr-o neobosita staruinta reuseste sa finalizeze noul si modernul Palat al Clinicilor Chirurgicale la Spitalul „Sf. Spiridon”, în care se muta Clinica a II-a Chirurgicala Semiologica, care era, la acea vreme, una din cele mai moderne clinici chirurgicale din tara.

Între 1930-1935 a fost decan al Facultatii de Medicina din Iasi, iar în 1938 a fost ales rector al Universitatii din Iasi.

Are o activitate publicistica foarte bogata; este ales membru în diferite societati academice din tara si din strainatate. A fost membru titular al Academiei Române, presedinte al Societatii de Medici si Naturalisti din Iasi în 1914 si 1920, membru al Societatii de Chirurgie din Paris din 1929, membru asociat al Academiei de Chirurgie din Paris din 1935 si membru al Societatii Internationale de Chirurgie. A participat la diferite congrese nationale si internationale, unde a prezentat rapoarte si comunicari.

Dotat cu o putere de munca neîntrecuta si cu un simt al datoriei impecabil, nu lipsea niciodata de la serviciu, unde venea la o ora foarte matinala.
Lectiile sale de anatomie, disciplina descriptiva considerata arida, erau foarte concise; prin claritatea expunerilor sale si logica înlantuirii diferitelor notiuni pe care le raporta imediat la o chestiune de patologie sau de tehnica chirurgicala. Profesorul Ion Tanasescu reusea sa predea un curs din cele mai atragatoare, plin de viata prin aplicatiile practice pe care le remarca la fiecare detaliu.

Ca profesor de clinica chirurgicala, examinarea bolnavilor pe care o facea la vizita sau la curs, era de un didacticism clasic magistral. Felul în care retinea si sublinia anumite detalii din anamneza, cum scotea în evidenta din examenul fizic anumite trasaturi caracteristice ale bolii, interpretarea acestora, discutiile asupra diagnosticului pozitiv si diferential erau de o argumentarea atât de logica încât nu lasau nici un dubiu asupra diagnosticului.

Pregatirea anatomica solida se remarca nu numai în cursurile de clinica chirurgicala, ci mai ales în sala de operatie. Maniera sa de lucru era simpla, fara nici un gest spectacular. Diferitii timpi operatori se succedau într-o ordine perfecta, fara a se neglija cel mai mic detaliu, cu o hemostaza perfecta si un respect al tesuturilor deosebit. Fiecare timp operator putea sa se constituie într-o plansa demonstrativa.

Executa operatiile cu un calm desavârsit, fara graba sau semne de enervare chiar în situatiile dificile. Abilitatea sa chirurgicala se remarca, mai ales, în operatiile pentru cancer uterin, în limfadenectomiile neoplazice, în interventiile pe caile biliare, tiroidectomii, operatii în care excela.

Profesorul Ion Tanasescu iubea bolnavii pe care îi îngrijea cu devotament. Sub aparenta de atitudine rece si distanta ascundea o mare sensibilitate. Spirit integru, sobru, foarte ordonat si exigent, profesorul I. Tanasescu a creat o scoala de anatomie cu urmasi care au devenit celebri (I. Nubert, I. Iancu, I. Repciuc si N. Barbilian) si o scoala de chirurgie remarcabila (Vl. Butureanu, N. Costinescu, V. Dobrovici).

S-a stins din viata la 25 ianuarie 1954, la Bucuresti.

E. Târcoveanu

•  Inapoi la Istoria Clinicii I Chirurgie