Despre noi

ERNEST JUVARA - 1870 – 1933
Creator de scoala chirurgicala la Iasi

Ernest Juvara s-a nascut la 14 mai 1870 în orasul Bârlad. Din dorinta de a-i asigura o educatie aleasa, parintii l-au înscris, chiar din clasele primare, la Institutul Urechia din Bucuresti, unde a urmat apoi si primele clase de liceu, învatând la perfectie limba franceza.

A terminat învatamântul liceal la Colegiul Sf. Sava din Bucuresti.

Înclinarea deosebita catre stiintele aplicate a fost remarcata de profesorul sau de fizico-chimice, care, din 1886, l-a numit preparator al laboratorului. A luat bacalaureatul în litere si stiinte în 1888. În toamna aceluiasi an a plecat la Paris si s-a înscris la Facultatea de Medicina, a carei Catedra de Anatomie era condusa de L-H Farabeuf. Datorita maestrului sau, ale carui cursuri erau exemplificate de planse, desene la tabla si demonstratii pe cadavre, Juvara, cu talentul sau înnascut pentru desen, a încercat întâi sa-l imite, dar l-a si depasit în curând.

În 1890 a reusit cu succes la concursul de extern al spitalelor din Paris. Timp de trei ani, între 1890 si 1893, a facut rotatie prin serviciile profesorilor Duplay, Richard, Poirier, Rochard si Delbet. În acelasi timp a lucrat si ca preparator - ajutor la Laboratorul de anatomie patologica al Clinicii chirurgicale a profesorului Duplay, la Spitalul Charité si apoi, ca preparator al conferintelor si exercitiilor practice de otologie, în clinica aceluiasi profesor, la Hotel Dieu.

Anatomia l-a pasionat în cel mai înalt grad. Ca elev în Laboratorul de anatomie al profesorului Paul Poirier, de la început a atras atentia prin dexteritatea la disectii, seriozitatea si, mai ales, talentul pentru desen anatomic, motive pentru care a fost cooptat printre colaboratori. În acest laborator a ramas timp de 5 ani, în ultimii trei detinând directia laboratorului, încredintata de însusi profesorul Poirier. Cooptarea tânarului Juvara în laboratorul profesorului Poirier a fost hotarâtoare pentru cariera sa. Acolo l-a întâlnit pe Thoma Ionescu, care, prin probele stralucite pe care le-a trecut, a fost numit prosector definitiv la Facultatea de Medicina din Paris. Aceasta întâlnire va marca începutul unei rodnice colaborari si prietenii, care va continua si în tara.

În 1892, Juvara publica, împreuna cu colegul sau, Friteau, lectiile de anatomie practica, tinute de profesorul Poirier, sub titlul „Quinze leçons d’anatomie practique”, lucrare pe care o ilustreaza cu 84 de desene si scheme facute de mâna lui. „Aceasta mica lucrare”, cum a numit-o Poirier, l-a consacrat pe Juvara ca anatomist si desenator emerit. În aceeasi perioada a publicat, în colaborare cu F. Legueu, viitorul profesor de urologie de la Facultatea de Medicina din Paris, o lucrare asupra aponevrozele mâinii, care a devenit clasica.

În 1895, Juvara, sustine teza de doctorat cu tema „Anatomie de la région pterigo-maxillaire”, lucrarea sa inaugurala, care a primit mentiunea „extrémement bien” si a fost laureata de Facultatea de Medicina din Paris. Înainte de a-si trece teza, fusese numit asistent în Clinica chirurgicala de la Spitalul Coltea din Bucuresti si, în acelasi timp, sef al Laboratorului de anatomie topografica, pe care îl conducea profesorul Thoma Ionescu. Profesorul Poirier avea multa consideratie si simpatie pentru Juvara, despre care, nu o data, a afirmat ca nu a avut elev mai talentat.

Reîntors în tara în anul 1895, odata cu Thoma Ionescu , Juvara a început o dubla activitate: la Clinica chirurgicala de la Spitalul Coltea, unde opera cu maestrul sau, si la Institutul de anatomie topografica si chirurgie experimentala. În calitate de subdirector al Institutului, Juvara s-a ocupat si de organizarea acestuia dupa o schema nemaiîntâlnita pâna la acea data la vreun institut similar. Pe lânga Clinica chirurgicala, institutul cuprindea si o unitate de cercetare cu mai multe sectii: anatomie topografica, anatomie comparata, anatomie microscopica, normala si patologica, fiziologie si chirurgie experimentala.

Chirurgia experimentala era organizata dupa conceptia lui. Toti studentii anului III de medicina erau obligati sa participe, pe grupe, la lucrarile practice de chirurgie experimentala. Pâna la plecarea la Iasi, Juvara a prezentat studentilor în medicina o serie de conferinte-lectii, pentru care a lucrat aproximativ 40 de planse murale.

În 1897, Juvara publica „Lectiuni de anatomie practica”, cu o prefata de Thoma Ionescu., care prezinta interes si astazi pentru tinerii ce vor sa se consacre chirurgiei. În 1898 apare lucrarea „Anatomia topografica a splinei hipertrofiate”, având la baza studiul a 7 cupe transversale practicate pe cadavrul fixat în formol. Pentru ca desenele, toate originale, sa fie redate cât mai exact posibil, sectiunile era mai întâi fotografiate de Juvara si apoi desenate, iar piesele reprezentate au înzestrat muzeul institutului.

Toate acestea dovedesc faptul ca Juvara se preocupa intens de desen, dar si de arta fotografica medicala într-o epoca în care aceasta se afla la începuturile ei, deci poate fi considerat precursor al fotografiei medicale în tara noastra.

Paralel cu lucrarile de anatomie, în aceasta perioada a publicat si lucrari de clinica si terapeutica chirurgicala, chirurgie experimentala, medicina operatorie. Astfel, „Un caz de anevrism al trunchiului tibio-peronier” prezinta o deosebita importanta pentru ca este singurul caz de anevrism al acestui trunchi arterial operat si vindecat cunoscut în stiinta, fiind citat de P. Delbet în tratatul lui de chirurgie.

A atacat toate problemele chirurgicale, dar în mod deosebit l-a preocupat chirurgia osoasa, cu precadere osteosinteza, imaginând aparate de o ingeniozitate absoluta. O alta inovatie a constat în întrebuintarea anesteziei loco-regionale cu cocaina pentru prelevarea grefelor.

Manifestând o abilitate neîntrecuta în tehnica operatorie, Juvara a creat numeroase procedee, devenite clasice în chirurgie. În 1897, a publicat în Revista de chirurgie „Procedeele operatorii contra prolapsului complet al rectului si în particular despre un nou procedeu”. În afara de preocupari de clinica si terapeutica chirurgicala, Juvara a elaborat în acesti ani, lucrari de chirurgie experimentala, printre care, „Despre suturile intestinale”, cuprinde suturi intestinale pe care le preda studentilor, inclusiv doua puncte de sutura create de el, punctul Lambert dublu în cruce si un punct pe care îl numeste sutura întretesuta.

„Un nou procedeu de cistorafie prin imbricare” prezinta cu originalitate felul în care se coase lamboul muscular. În aceasta perioada de activitate la Clinica chirurgicala de la Spitalul Coltea si la Institutul de anatomie topografica, Ernest Juvara, ingenios si inventiv, a creat o serie de instrumente si aparate.

La 1 martie 1897, din initiativa lui Thoma Ionescu, apare Revista de chirurgie, prima revista româneasca de medicina axata pe problematica unei singure specialitati, pentru difuzarea cunostintelor si a conceptiilor moderne de chirurgie la toti specialistii din tara. Gratie aceluiasi Thoma Ionescu, la 1 februarie 1898 s-a constituit Societatea de Chirurgie. Secretar de redactie al Revistei de chirurgie si secretar al Societatii de chirurgie a fost numit, de la înfiintarea lor, Ernest Juvara, a carui putere de munca si pricepere organizatorica erau cunoscute de Thoma Ionescu înca din timpul colaborarii lor la Paris, în laboratorul profesorului Poirier.

Dupa cinci ani de colaborare, ca asistent al profesorului Thoma Ionescu, Juvara a fost numit profesor de Anatomie topografica la Iasi, fiind obligat sa paraseasca redactia revistei si preocuparile ce-i reveneau ca secretar general al societatii, în care calitate redacta si buletinul în limba franceza. Prin decretul nr. 4414, ministerul face cunoscut faptul ca dr. Ernest Juvara a fost numit de la data de 1 noiembrie 1899 profesor agregat la Catedra de anatomie din Iasi. La 20 ianuarie 1903, consiliul profesoral voteaza recomandarea lui Juvara ca profesor definitiv.

La 24 iulie 1903, Ernest Juvara este numit agregat cu titlu definitiv la Catedra de anatomie topografica si clinica chirurgicala din Iasi, iar la 26 noiembrie 1904 este înaintat la gradul de profesor definitiv. La recomandarea lui, în cadrul catedrei sunt numiti Liviu Boteanu preparator, C. Botez prosector si N. Hortolomei preparator - custode.

Fiind primul profesor numit prin concurs la aceasta noua disciplina, la numai 29 de ani, Juvara este acela care, în pofida tuturor greutatilor si adversitatilor, înfiinteaza învatamântul de anatomie chirurgicala la Iasi, specialitate în care avea o pregatire serioasa, acumulata treptat la scoala lui Farabeuf si Poirier si la scoala lui Thoma Ionescu.

Începutul a fost deosebit de dificil. Catedra nou înfiintata era lipsita de serviciu de chirurgie si de laborator, cu mare greutate obtinându-se o sala de disectie în localul Institutului de anatomie descriptiva. Nu existau nici materiale de demonstratie, în afara de cadavre si acestea neinjectate cu formol, asa încât se conservau cu dificultate. În aceste conditii, înca din 1900, Juvara este nevoit sa accepte conducerea serviciului de chirurgie al Spitalului Israelit.

Cu o perseverenta si un entuziasm deosebit, Juvara a executat numeroase planse, care contineau desene ale capului, gâtului, membrului superior si anatomia topografica a stomacului si a regiunii hepato-gastrice, înzestrând Facultatea de Medicina din Iasi cu o colectie completa de planse anatomice, unul din cele mai eficiente mijloace de predare a anatomiei.

Abia în 1906 i se creeaza în cadrul Spitalului „Sf. Spiridon” un serviciu de chirurgie de 40 de paturi, condus din 1882 de dr. C. Botez ca medic primar. Aici, E. Juvara reuseste sa puna bazele Clinicii a II-a Chirurgie, care va deveni ulterior Clinica I Chirurgie, pe care o conduce în mod stralucit în perioada 1906-1912.
Erudit dascal, chirurg de o rara îndemânare, spirit inventiv, didact stralucit, Ernest Juvara a contribuit la introducerea în clinica a asepsiei si a practicat printre primii rahianestezia în chirurgia abdominala si osoasa.

Prin toata activitatea sa chirurgicala, este considerat fondatorul Clinicii I Chirurgie. Desi perioada de la Iasi a fost scurta, Juvara a reusit sa dezvolte aici o veritabila scoala chirurgicala la care s-a format, printre altii, si N. Hortolomei.

Activitatea desfasurata de Juvara la Iasi a fost intensa. Lucra deopotriva pe cele doua tarâmuri înfratite, anatomia si chirurgia, consolidând la Iasi o scoala de chirurgie deosebit de activa. Aceasta intensa activitate clinica i-a permis sa publice articole, memorii sau comunicari la Societatea de medici si naturalisti din Iasi, care l-a ales presedinte în 1910.

În semn de recunoastere a contributiei aduse de Juvara la progresul chirurgiei, Societatea de chirurgie din Paris, destul de restrictiva în admiterea de noi membri si Societatea chirurgilor din Paris l-au asociat în rândurile lor înca din 1911.

În perioada petrecuta la Iasi a elaborat numeroase lucrari, toate rodul muncii neântrerupte si a talentului sau deosebit, care prin originalitate au fost citate în diferite tratate de anatomie clasice: De la suture intradermique; Sur la technique du raccourcissement des ligamentes de l’uterus; Topographie de la région lombaire en vue de la ponction du canal rachidien; Technique de la résection du ganglion de Gasser par la voie du plan osseux spheno-temporal; Contributie la studiul ghemurilor de par ce se pot gasi în stomac (tumorile paroase sau trichobezoarele); Anestezia rahidiana cu stovaina; Operation de la hernie inguinale par le procede de Bassini; Operation de la hernie crurale, technique chirurgicale

În 1912 Ernest Juvara a fost transferat din nou la Bucuresti, la Clinica chirurgicala a Spitalului Filantropia, unde a demonstrat din plin valoarea lui de mare chirurg. Abia instalat, este mobilizat în 1913, punând în slujba campaniei din Bulgaria tot spiritul sau de bun organizator. Reîntors din aceasta campanie, si-a reluat activitatea la clinica de la Spitalul Filantropia.

Constient de iminenta unor mari conflagratii europene, în urmatorii ani, Juvara si-a axat activitatea asupra perfectionarii rahianesteziei, o anestezie foarte comoda pentru chirurgia de campanie si asupra descoperirii sau îmbunatatirii mijloacelor de tratament ale fracturilor, îndeosebi ale fracturilor de razboi, deschise, ale membrelor, descrise în monumentala sa lucrare „Tratamentul operator al fracturilor diafizelor prin metoda fixatorului extern”.

În 1916 este mobilizat, cu gradul de maior, în primul razboi mondial. A fost mai întâi atasat Spitalului IV de evacuare, care urma Corpul IV de armata, instalat la Hangu, având doua anexe, la Bicaz si la Brosteni. Pâna în mai 1917 a operat zi si noapte în spitalele din Piatra Neamt, Mânastirea Neamt si Botosani, salvând de la infirmitati sau chiar de la moarte mii de raniti. Avansat colonel, a fost transferat la Spitalul IX de evacuare, care a urmat armatele la Marasesti.

La terminarea razboiului, revine la Clinica chirurgicala de la Filantropia, unde ramâne pâna în 1923, când trece la Spitalul Brîncovenesc. Aici a organizat cea mai mare si mai moderna clinica de chirurgie din tara. În acest timp, în cadrul Laboratorului de anatomie topografica al facultatii, Juvara continua disectiile si executarea desenelor pentru „Manualul de anatomie chirurgicala”. Manualul, de proportiile unui tratat, a fost conceput initial sa apara în patru volume: vol. I- capul si gâtul, vol II - membrele, vol III - toracele, vol IV - abdomenul, din care au vazut lumina tiparului doar primele doua, în 1924 si, respectiv, în 1925.

La moartea lui Thoma Ionescu în 1926, cele doua catedre de anatomie topografica s-au contopit, conducerea institutului fiind preluata de profesorul Dimitrie Gerota. Ernest Juvara a fost obligat în felul acesta sa întrerupa orice activitate anatomica, motiv pentru care urmatoarele doua volume proiectate nu au mai aparut.

Cu talentul sau neîntrecut în arta chirurgicala, a abordat toate aspectele în acest domeniu, dar cel mai mult s-a aplecat asupra chirurgiei osoase si osteoarticulare, osteosinteza ramânând marea sa pasiune.

Pentru activitatea sa prodigioasa si perseverenta, de perfectionare continua a metodelor folosite si de îmbunatatire a rezultatelor operatorii în aceasta spinoasa si de obicei temuta ramura a chirurgiei, Juvara poate fi considerat printre pionierii ei. Spirit de o inventivitate fecunda, Juvara a imaginat aparate chirurgicale care au contribuit la revolutionarea operatiilor, facându-le mai facile, mai comode, scurtând timpul operator si astfel usurând cu un minut mai devreme suferinta bolnavului.

De o abilitate neîntrecuta în tehnica operatorie, a creat numeroase procedee, devenite clasice în stiinta chirurgicala. Din cele peste 230 de lucrari ramase de la Juvara, mai mult de o treime se refera la aceasta patologie, notorietatea sa în domeniu fiind cunoscuta. Profesorul Juvara a fost un adevarat om de stiinta, a creat curente, a format elevi, a fundamentat o scoala, careia i-a lasat ca mostenire cultul adevarului stiintific si al frumosului artistic.

În deplina sanatate si în plin avânt creator, profesorul Ernest Juvara s-a stins fulgerator, în noaptea de 5 mai 1933, electrocutat de o lampa cu tija flexibila, care se defectase.

Daniela Grosu, E. Târcoveanu

•  Inapoi la Istoria Clinicii I Chirurgie