Despre noi

MIREA CHIFAN - 1926 – 2000
Unul dintre cei mai mari chirurgi ieseni

A scrie despre acest mare chirurg, si înca despre unul dintre acei înruditi prin har, constiinta profesionala sacra si sigilata de perfectiune e mai mult decât imposibil.

Energia omului si a chirurgului se focalizeaza nesabuit si miraculos într-un fel de raza laser care ne strabate si ne ilumineaza fiinta.

S-a nascut la la 28 martie 1926 la Stanilestii Husilor. Scoala primara a urmat-o la Husi (1933 – 1937); a absolvit în conditii foarte grele (anii de razboi) Liceul teoretic „Cuza Voda” tot din Husi, sustinând bacalaureatul în 1945.

A absolvit cu diploma de merit Facultatea de medicina din Iasi în 1951. A lucrat în Laboratorul de anatomie, înca din anul III, ca aspirant si apoi ca preparator. Dupa terminarea facultatii, în 1952 a fost promovat ca asistent la Laboratorul de anatomie topografica. În 1956 este numit asistent la Clinica I Chirurgie, Spitalul „Sf. Spirirdon”.

Teza de doctorat si-a sustinut-o în 1959 („Tratamentul chirurgical al supuratiilor pulmonare”). În 1972 devine sef de lucrari. Conditiile politice din tara îi îngreuneaza promovarea, astfel încât ajunge conferentiar în 1990 si profesor în 1995. Si-a închinat întreaga viata chirurgiei; a format numeroase generatii de chirurgi.

Timp de treizeci de ani, la masa de operatie, salvând peste zece mii de suflete de la alunecarea lot inevitabila în neant. A fost masura unui ideal si, în acelasi timp si idealul întruchipat care ne pune la îndemâna etalonul si, deopotriva, curajul modificarii lui în functie de cresterea fireasca a virtutilor.

Miraculos îmi apare în lumina ochilor un calendar, care de data aceasta nu masoara doar timpul, masoara viata. Nu cum am dori noi sa ne o masuram, ci asa cum Domnia sa, omul-chirurg a dorit singur sa si-o masoare. Si, într-adevar, Mirea Chifan, a murit de mult ori, de prea multe ori pe drumul de sacrificiu al carierei universitare si profesionale, desi ca acum n-a murit niciodata. Stia sa se extraga durerii si învia. Stia sa spulbere orgoliile si se înalta de fiecare data, senin si cu o usurinta nebanuita de parca nu s-ar fi nascut pe pamânt.

Ca unic omagiu ma simt dator sa recunosc ca m-am nascut ca chirurg în uluitoarea crisalida, tesuta din fibre de aur a fiintei si spiritului sau. Nu mai poate trai, dar îi putem retrai viata Domniei sale si i-o vom retrai în memorie îmbogatindu-ne cu maretie si adevar.

E. Târcoveanu

•  Inapoi la Istoria Clinicii I Chirurgie